Dupa cum povesteam in postarea precedenta, ajunsi la gara centrala urmatoarea destinatie era cazarea. Primul pas era sa schimbam niste bani asa ca am cautat o casa de schimb valutar pe care am gasit-o repede in mall-ul care era lipit de gara. Imi instalasem pe telefon o aplicatie de curs valutar ca sa stiu aproximativ care este cursul.
Dupa ce am rezolvat cu schimbatul banilor am facut rost de o harta (m-a costat 10 euro centi pe care i-am donat tipului de la punctul de informare turistica din gara, aburindu-l ca aia e moneda noastra nationala, el cerandu-mi in schimbul hartii "a coin in your national currency") iar apoi ne-am orientat repede catre cazare. Ajunsi acolo (cu greu pentru ca pare ca Kuala Lumpur e un oras facut pe alocuri doar pentru masini deci fara trotuare - experienta americana m-a ajutat :) ) cu un transport in comun impecabil, punctual dar nu neeaparat rapid, am discutat cu gazda noastra pe whatsup care ne-a rugat sa mai intarziem o ora pt ca apartamentul nu era gata asa ca am mers sa mancam intr-un alt mall langa cazare.
Ne-am luat cazarea in primire la ora stabilita, o garsoniera de 40m2 la etajul 19 al unui complex rezidential, foarte dragut si modern aranjat. Cel mai frumos aspect al apartamentului era privelistea impresionanta asupra centrului orasului (dupa cum s-a vazut si pe facebook). Pe deasupra compexul rezidential avea la etajul 37 un " infinity pool" de unde beneficiam de o vedere ce-ti taia respiratia asupra orasului.
De la cazare am pornit sa descoperim orasul bazandu-ne pe programul facut in prealabil dar si pe sugestiile gazdei noastre. Am inceput cu turnurile Petronas, simbolul orasului. Pe drum observam cum lumea se uita la noi cam cum ne uitam noi romanii la studentii africani de la medicina, eram exotici pentru ei.
Ajunsi la turnuri le-am admirat, am tras cateva poze apoi am incercat sa intram dar din pacate nu mai erau bilete disponibile pentru vineri, asa ca am luat primele pe care le-am gasit, duminica la 10.
Iesiti din turnuri ne-am adus aminte brusc ca in Romania vara e suportabila chiar si cand e canicula, cu o umiditate de peste 90% si aproximaitv 32 de grade, transpiram doar respirand in Kuala Lumpur, iar asta a continuat pe parcursul sederii noastre acolo. Partea buna e ca oriunde intram (mall, taxi, moochee) aveau aer conditionat si asa ne puteam usca.
Incercand sa ne acomodam cu asta am luat un autobuz gratuit de langa turnuri cu scopul de a ajunge intr-o zona plina de magazine ale tuturor brandurilor, o zona foarte bine dezvoltata si moderna, un fel de Oxford street de la Londra doar ca de 2 ori mai luxoasa si mai moderna.
Impresionati de partea asta a orasului, unde am decis sa revenim intr-o seara ca s-o vedem luminata, am luat-o la pas pe bulevarde si strazi mult mai apropiate de realitatea malaeziana trecand prin zone ca Little India, unde lumea gatea animale pe strada intr-o curatenie simiara cu cea de la Gara Basarab dinaintea construirii podului, apoi am trecut tangential si prin Chinatown unde era exact ca la noi in "europa" acum 15 ani, ajungand in cele din urma la "Central Market" un fel de "Sir" sau "IDM". Pe tot parcursul plimbarii am trait niste experiente/senzatii/mirosuri (de la diversele chestii gatite in jur) asa cum nu ma asteptam. Uneori mi-era frica pentru ca multa lume se uita la si dupa tine si nu stii daca doar sunt curiosi sau vor altceva, gatitul puilor pe strada pe cat e de neigienic si poate dezgustator pentru europeni este interesant de observat, gunoaiele si mizeria din Little India sunt pur si simplu frapante. Intr-un fel suntem putin norocosi pentru ca stim ce inseamna saracia, poate unii dintre voi au uitat mizeria din Ferentari de acum 10 ani samd. Daca m-as fi nascut la Zurich sau Munchen probabil as fi facut apoplexie din cauza saraciei si a mizeriei de pe aici care este intr-un contrast maxim cu zona vizitata mai devreme si cu zona centrala unde e plin de zgarie nori si modernism.
Din " Central Market" am mers acasa, asta dupa ce am luat cina cu alte bucate traditionale malaeziene bazate pe orez si condimente excelente la gust dar, alese la intampare pentru ca numele sunt dificil de tinut minte.
Ajunsi acasa Alina a vrut sa mergem la piscina unde am tras cateva poze excelente cu orasul vazut seara.
Asta a fost prima zi, cu impresii mixte, malaezienii sunt atat un mix de popoare cat si de religii, pare ca se tolereaza reciproc, vorbesc toti engleza si mereu ne zambesc si vor sa ne ajute. Unii dintre ei stiu unde e Romania, spre deosebire de noi care stim doar unde e Thailanda.
Desi Malaezia e dezvotata, fiind pentru prima data in Asia adaptarea e putin dificila si doar experientele din clatoriie anterioare ne-au ajutat sa fim relaxati pentru ca nu cunoastem banii (nu, nu au euro :) ), mancarea si cultura sunt complet diferite, clima e destul de dura, plata cu cardul e rara, taximetristii incearca sa te rupa de bani, iar daca nu stii sa negociezi pici de fraier. Folosesc o gramada de jmekerii si tertipuri pe care le vezi si acasa, de asta sunt fericit ca m-am nascut in Romania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu