Ziua 14&15 - Last day de vacanta

Un mic Boeing 777-200 LR la LAX


3rd street promenade in Santa Monica



Santa Monica

Plaja din Santa Monica

Daaa, asta a fost ultima zi, chiar daca scriu acest post la 5 zile de cand s-a intamplat de acasa, tot imi aduc aminte perfect pentru ca experientele se uita greu :).

Pentru ca era duminica planuisem sa mergem la ocean, cu o zi inainte zisesera la meteo ca o sa ploua, noi am zic ca orice ar fi vom merge, asta ca sa vada si mama oceanul Pacific, bine, pana la urma e doar o intindere de apa, daca te duci la Marea Neagra e cam la fel. Corecta judecata, insa pontonul de la Santa Monica e superb si nu merita ratat.In timp ce ne indreptam catre Santa Monica am mai trecut 1 data prin beverly hills si north hollywood ca sa le vada si mama pentru ca ea nu apucase, am luat cateva strazi la rand si am mers incet pe ele apoi ne-am continuat drumul. Santa Monica semana cu Long Beach, diferenta ar fi ca mi s-a parut mai inghesuit, apropo de asta am auzit ca vara aici este foarte aglomerat. Dupa ce am rezolvat parcatul masinii care pentru 2h era free am mers spre faleza traversand Pacific Highway care face legatura intre Los Angeles si San Francisco pe toata coasta Pacificului. Se trece foarte dragut peste un pod in forma de arc inainte de a se ajunge la faleza. In principiu acasta este ca la noi, nu are insa tarabe sau magazinase si este deci mai lasta, in schimb are piste pentru biciclete si parcari foarte mari. Plaja in sine este cam de 2 ori mai lata decat cea de la Mamaia si are un nisip foarte fin si curat.Vantul batea foarte tare asa ca am zis sa mergem repede pe ponton, care se intinde cam 50m in mare, iar apoi sa ne intoarcem spre masina. Pe masura ce mergeam pe acest ponton atat pe stanga cat si pe dreapta erau mici tarabe pe roti unde diversi indivizi vindeau diverse lucruri, de la obiecte pictate pana la mancare si bauturi. Pontonul este facut dintr-un lemn masiv, are o lungime de aproximativ 500m si se incheie cu o zona superba unde poti viziona foarte bine oceanul si partea de coasta, au locuri speciale unde poti face poze foarte bune.Drumul de intoarcere l-am schimbat ca si mai devreme, am zis sa mergem pe 3rd street promenade care este defapt strada 3, inchisa complet circulatiei pe care te poti plimba in voie ca in orice oras vechi European, inclusiv la noi. Este plin de oameni, nu foarte multi turisti, zona este aglomerata mai mult de magazine decat de cafenele, sunt persoane care canta la chitara sau fac diferite jumbuslucuri ca sa castige un ban. Strada nu este foarte lunga, dar am remarcat cateva case de moda foarte scumpe si niste restaurante asemenea, pentru cineva care vine din Europa nu este mare lucru, defapt Long Beachul este celebru pentru plajele sale.

Intorsi la masina am propus sa mergem pe Mullholand Drive, o sosea destul de vestita prin SUA si prin Europa mai ales dupa filmul din 2001 care strabate un intreg lant muntos. Vroiam sa merg aici pentru ca stiam ca pot vedea de sus atat partea de Downtown LA cat si cea de Valley. Interesant este ca exista niste puncte de belvedere foarte bine gandite, cu parcare pentru masini si amenajate astfel incat sa vezi cat mai mult posibil atat pe o parte cat si pe cealalta. Am mers cam 10km pe aceasta sosea care seamana cu drumul de la Pitesti la Valcea doar ca e ceva mai ingust si mai prost, pe alocuri nu exista sosea ci doar pamant cu pietris dar nu este tragic, oricum merita, vederea e superba.

Am coborat destul de repede si am mers sa mancam, eram 16 dupa amiaza deja, noi plecasem pe la 10.30 de acasa si era timpul sa mancam alegand ca si la prima masa Zankou Chicken care este un restaurant patronat de niste armeni dar cu mancare libaneza, foarte bine facuta si destul de ieftina, oricum tinem cont si de faptul ca mancarea libaneza este foarte satioasa.

Cam asa a fost ziua aceasta, destul de intensa si lunga pentru o ultima zi de plimbar

Ziua de intoarcere, practic luni acolo, marti in Romania a fost mai scurta decat credeam. Am plecat pe un soare puternic, cu multe emotii si diverse scenarii legate de bagaje pentru ca stiam ca nu suntem in regula. Ajunsi la aeroport ne-am facut o ultima poza am mers cu inima stransa la cantar unde evident pe toate cele 6 bagaje depasisem greutatea admisa, ma rog, bine ca am trecut, ne-am luat la revedere de la prietenii nostri si apoi am mers la controlul de securitate care a fost normal, foarte strict.

Trecuti si de ala a urmat drumul spre casa, mult mai ordonata imbarcarea, chiar daca lumea se pusese la coada, imbarcarea s-a facut in ordine, pe randuri, de la coada spre botul avionului. Drum de 11h, am plecat drept e, cu 30 min de intarziere pentru ca un pasager nu s-a mai urcat in avion si a trebuit sa-i caute bagajul si sa-l dea jos, la Frankfurt, frig si ploaie, coafura rezista :)).Drumul pana la Frankfurt mi s-a parut mai scurt decat la dus, mancarea a fost ok, iar drumul de la Frankfurt la Buc a fost extrem de scurt, 2-3h in Europa acum mi se par f putine, ma exaspereaza in schimb statul din aeroport.

Cam asta a fost experienta mea americana, cu bune si cu rele, m-a schimbat, nu complet, dar am invatat niste lucuri care aici imi vor face viata mai usoara, per total au fost 24000km cu avionul 32h de zbor, 16 zile de plimbare.